Desi pentru mine ziua de 31 august are mai multe semnificatii, inclusiv ziua in care mi-am unit destinul cu cel al sotiei mele, sarbatoarea “Limba noastra cea romana” este ziua in care imi aduc aminte de poetul Grigore Vieru, cel care a dat minunatele versuri pe care au cantat Ion si Doina Aldea Teodorovici. Imi aduc aminte ca Basarabia este pamantul romanesc din staga Nistrului si imi mai aduc aminte de cuvintele poetului nepereche, de la Nistru pan la Tisa.

Limba noastra cea romana, sarbatoarea romanilor de pretutindeni

Far asa vreau imi aduc aminte de “Balada” lui Ciprian Porumbescu, pentru mine cea mai frumoasa melodie creata de un muritor, cea care ne spune cel mai bine cine suntem si incotro ne indreptam. Ma bucur ca desi sarbatoarea a fost pentru prima data introdusa in Republica Moldova, Bucurestiul nu a ramas indiferent si a adoptat-o. Ar fi trebuit sa fim noi primii care sa intelegem ca limba ne leaga pe toti romanii, indiferent ca traim in Bucovina sau pe malurile Dunarii.

Chiar daca politicienii au uitat sa ne uneasca, sarbatoarea limbii romane ne-a unit deja, asa cum ne-a unit muzica si dansul popular de-a lungul celor doua milenii de supravietuire in spatiul dintre Dunare si Mare, dintre Carpati si Nistru. Daca vei avea timp, macar odata in viata te invit in judetul Suceava, la casa compozitorului din Stupca. Poate se va gasi cineva care sa organizeze un pelerinaj pe 31 august pe traseul: Biserica Adormirea Maicii Domnului (Uspenia) din Botoșani – locul nasterii poetului Mihai Eminescu, Stupca si Cetatea Sucevei. As continua cu Pereritam locul de unde a venit Grigore Vieru, apoi as merge la Leova, pentru a vedea casa unde s-a nascut Ion Aldea Teodorovici, pentru ca doar asa ne vom cunoaste mai bine “istoria”.

Limba noastra cea romana

Limba noastra cea romana, sarbatoarea romanilor de pretutindeni